Carol cel Mare

Article on other languages:

del.icio.us del.icio.us
Digg Digg
Furl Furl
Reddit Reddit
Rojo Rojo
Add to OnlyWire
Carol cel Mare
conducător al francilor
Imagine:Charlemagne2.jpg
Carol cel Mare a fost lider militar şi politic al francilor în evul mediu timpuriu. A cucerit o mare parte a vestului şi centrului. Ca rege, Carol a revitalizat viaţa politică şi culturală care dispăruse odată cu dezintegrarea Imperiului Roman de Apus.
Domnie 768 - 814 rege al lombarzilor în 774, împărat în 800
Încoronare ca împărat, la 25 decembrie 800
Născut date posibile 742, 747 sau 748
loc necunoscut, posibil Herstal, Prüm, Jupille, Aachen
Decedat 28 ianuarie 814
Aachen
Predecesor Pepin cel Scurt, Carloman
Succesor Ludovic cel Pios
Casa Regală Carolingienii
Tată Pepin cel Scurt
Mamă Bertrada de Laon


Carol cel Mare (în germană Karl I, der Große, latină Carolus Magnus, franceză/engleză Charlemagne), (n. 742/748 - † 28 ianuarie 814, Aachen), a fost rege al francilor din 768 până la moarte, şi fondator al Imperiului Carolingian. În timpul domniei sale a cucerit Italia şi a fost încoronat Imperator Augustus de papa Leon al III-lea pe 25 decembrie 800, într-o încercare de a reînvia Imperiul Roman de Apus. Face parte din dinastia Carolingiană, şi este văzut uneori ca părintele fondator atât al Franţei cât şi al Germaniei, şi uneori ca părinte al Europei. A fost primul conducător al unui imperiu în Europa occidentală de la prăbuşirea Imperiului Roman.[1]

Cuprins

Originea

Locul naşterii se presupune că ar fi localitatea Prüm unde ar fi trăit mama sa Bertrada, tatăl său Pepin cel Scurt provine de familia Merovingiană şi Carolingiană de lângă Lüttich (Liege) Belgia de azi. Imagine:Vorfahren der Karl der Grosse.png

Carol domneşte singur pe tron - 771

Charlemagne şi Papa Adrian I

La moartea tatălui său 768 Pepin cel Scurt, Carol cel Mare împarte tronul cu fratele său Carloman care moare 771 Carol va domni singur asupra francilor care fiind proaspăt trecuţi la creştinism nu pot renunţa la obiceiurile barbare neglijând religia şi cultivarea lor. In Sachsen azi Germania de nord, saşii continuă să practice religia barbară, în sud longobarzii au conflicte cu biserica catolică, iar în Cordoba sarazinii (maurii) se extind spre nord, în est pericolul invaziei avare, toate acestea împreună ameninţau Imperiul Franc

Războiul cu saxonii - 772

În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani, după aceste războaie Carol primind porecla de (Pater Europae), scopul acestor războaie era convertirea la catolicism şi alipirea de Imperiul Franc a teritoriului saxonilor care trăiau între Marea Nordului şi Munţii Harz respectiv între Elba şi Rin.

Înfrângerea longobarzilor - 774

În martie 773 cere ajutor legatul papal trimis la curtea lui Carol I, contra longobarzilor care trăiau în nordul Italiei de azi. Carol porneşte o expediţie militară din martie 773 până vara anului 774, când reuşeşte să învingă pe Desiderius regele longobarzilor.
Cauzele acestui război sunt faptul că Carloman fratele mort şi fostul rival a lui Carol s-a căsătorit cu fiica lui Desiderius regele longobarzilor, cu toate că încheiase în prealabil cu Carol I un pact de alianţă.
Desiderius caută să oblige pe papă, şi porneşte şi o incursiune militară contra papei Hadrian I ca acesta să sfinţească ca regi franci pe cei doi fii ai fratelui mort (Carloman ) care au primit azil la curtea lui Desiderius.
Carol înfrânge oastea lui Desiderius, proclamându-se în Pavia ca rege al longobarzilor, recunoscând suveranitatea papei iar teritoriul din jurul Romei (Patrimonium Petri) ca stat de sine stătător sub conducerea papală (stato pontificio, stato de la Santa Chiesa) .

Războaiele contra maurilor - 778

Moartea lui Roland, Pictură din secolul al XV-lea

Expediţia contra maurilor l-a pornit pentru a acorda sprijinul cerut de emirul din Saragossa contra emirului Abd ar-Rahman I din Cordoba (756 - 788). La retragerea sa din Spania, ariergarda sa a fost surprinsă de către basci. Bătălia de la Roncesvalles care a urmat este cântată în Cântecul lui Roland. Situaţia din Pirinei era numai în parte sub controlul francilor acest teritoriu întinzându-se până la oraşele Girona, Cerdagne, Urgell şi Barcelona acest ţinut este numit în anul 806 Marca spaniolă, unul din rezultatele angajamentului militar al francilor în regiune este constituirea principatului Andorra. Pentru îmbunătăţirea relaţiilor politice dintre arabi şi franci, se spune că în anul 801 ar fi dăruit lui Carol I, califul din Bagdad Harun al-Rashid elefanţi, dintre care unul era alb.

Bavaria pierde independenţa - 788

În anul 788 Bavaria va fi integrată în Marca avară aparţinând imperiului franc, marcă situată în estul imperiului ulterior fiind denumită 856 Marchia Orientalis ca ţinut de graniţă şi apărare în faţa avarilor. Tasilo III prinţ de Bavaria a cărui viaţă a fost cruţată de Pepin cel Scurt căută, însă fără succes să păstreze independenţa Bavariei printr-o alianţă cu longobarzii care erau deja sub stăpânire francă şi cu ducele saxon Arichis II von Benevent care era interesat de asemenea la o rezistenţă împotriva dominaţiei france.
Această coaliţie a fost dezmembrată de franci prin asediul oraşelor Capua şi Salerno 786/787, iar regiunea din preajma Salzburgului din 798 este separată de Bavaria devenind provincie bisericească subordonată unui episcop catolic (asemenea provincii bisericeşti ca Bamberg, Berlin, Freiburg, Hamburg, Köln, München-Freising, Paderborn, Salzburg şi Viena au exitat mult timp în Germania şi Austria).
Integrarea Bavariei şi Saxoniei în imperiul franc au fost condiţii esenţiale pentru alcătuirea de mai târziu a Sfântului Imperiu Roman.

Ocrotitorul bisericii şi Romei

Statuie în muzeul de istorie din Frankurt pe Main

În anul 795, va fi ales papă Leon al III-lea care se asigură de sprijinul lui Carol I trimiţându-i acestuia ca protector al bisericii (patricius romanorum) cheia de la mormântul Sfântului Petru şi stindarde din Roma.
Sistemul papal era fărămiţat în acel timp prin rezistenţa unor nobili, ajungându-se un conflict deschis în lupta pentru putere între aceste fracţiuni şi noul papă care duce la un atentat 799 contra papei, Leo III se refugiază sub protecţia lui Carol la Padeborn, aici probabil s-a încheiat înţelegerea cu papa pentru sfinţirea lui Carol ca împărat .
Unii istorici menţionează că probabil dacă ar fi bănuit Carol intenţiile papei n-ar fi acceptat sprijinirea bisericii.
In vara anului 800 Carol porneşte spre Roma, la 23 decembrie în faţa porţilor Romei trebuie să depună un jurământ de puritate sufletească, care urma să-l apere de învinuirile nobililor. In ziua de Crăciun anul 800 va fi încoronat de papă ca împărat al Sfâtului Imperiu Roman , primind titlul de Karolus serenissimus augustus a Deo coronatus magnus pacificus imperator Romanum gubernans imperium, qui et per misericordiam dei rex Francorum atque Langobardorum, ca patronus et advocatus al bisericii, patriarhul Ierusalimului trimite lui Carol cheile Mormântului Sfânt ca simbol de ocrotitor al creştinilor, Carol a preluat definitiv şi funcţia împăratului bizantin, Basileios care pretinde să fie considerat măcar egalul împăratului franc.
Carol se considera Augustus Imperator Renovati Imperii Romani (Împăratul noului imperiu roman), el era legitimat de biserică prin denumirea de sanctus (sfânt) astfel unitatea dintre stat şi biserică era hotărâtă printr-o doctrină de stat.

Extinderea imperiului spre est - după 800

Călăreţi carolingieni (manuscris din secolul IX)

Pentru a umple golul format în nord estul imperiului (Transalbingien) prin deportarea saşilor, Carol I permite slavilor de pe Elba (Abotriţii sau Obotriţii) şi francilor să se aşeze aici.
Conflictele cu danezii din 804 datorită sprijinirii saşilor şi prigonirii slavilor, jefuirea ţinutului Friesland (810) de către regele danez Göttrik (Godfred), care după analele francilor şi-a pregătit o poziţie de apărare contra francilor (808) între râurile Teene şi Schlei, apărare care a fost consolidată (810) prin zidul de apărare al saşilor (Limes Saxoniae).
Relaţiile dintre slavi, saşi şi turingi a fost de asemenea încordate. In anul 789 francii pornesc o campanie militară contra wilţilor, iar după înfrângerea rezistenţei saşilor, în 806 contra sorbilor, ducele acestora Miliduoch fiind în prealabil omorât.
Urmează ocuparea Boemiei (805 -806) de către franci.
În anul 845 sunt în Regensburg botezaţi 14 duci din Boemia în timpul lui Ludovic Piosul nepotul lui Carol în timpul căruia imperiul s-a dezbinat prin Tratatul de la Verdun, în 843, Boemia devenind mărul discordiei pentru francii din est, din anul 862 devine şi Ungaria nesigură.
Extinderea francilor spre est determină o influenţă politică şi culturală germană în Europa centrală.

Conflictele cu Bizanţul, 806 - 812

Hartă: Imperiul din timpul lui Carol cel Mare

Nicefor I (802 - 811) împăratul bizantin („Basileus“) refuză să recunoască titlul de împărat a lui Carol cel Mare, o solie francă (803) trebuie să se reîntoarcă umilită din Bizanţ.
Conflictele se agravează când Carol pretinde şi apoi tratează Dalmaţia şi Veneţia ca teritorii ale sale.
Nicefor răspunde printr-o blocadă maritimă a Veneţiei, fiul lui Carol Pepin regele Italiei ocupă Veneţia, lucru care-l determină pe împăratul bizantin să înceapă tratativele.
La sfârşitul anului 810 soseşte o solie bizantină în Italia, deoarece fiul lui Carol a murit între timp († 8. Juli 810), solia bizantină este primită de Carol în Aachen care nu acceptă compromisele bizantine.
Între timp Nicefor I cade într-o campanie militară contra bulgarilor († 26. Juli 811).
Puterea politică este preluată de ginerele împăratului bizantin Mihail I Rangabe (811 - 813) prin înlăturarea cu sprijinul bisericii ortodoxe a lui Staurakios fiul lui Nicefor I.
Spre deosebire de precedesorul său (Nicefor I) Mihail I este interesat pentru o alianţă cu francii, trimiţând o solie bizantină la Aachen, care recunoaşte oficial titlul lui Carol cel Mare, acesta din urmă trebuind să renunţe la Dalmaţia şi Veneţia.
Urmaşii lui Mihail I adaugă la titlul lor de împărat al romanilor, pe când urmaşii lui Carol se numeau numai „imperator augustus“ abia în 996 în timpul lui Otto al III-lea (980 - 1002) din dinastia Ottonă titlul este schimbat în Romanorum imperator augustus, ca împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Monumente în Europa

Statuia lui Carol cel Mare de la abaţia din Zürich (Elveţia)

Statuia lui Carol cel Mare din faţa primăriei din Aachen (Germania)

Statuia lui Carol cel Mare din faţa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din faţa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din faţa Catedralei Notre Dame din Paris

Statuia lui Carol cel Mare din Liège (Belgia)

Statuia lui Carol cel Mare din Liège (Belgia)

Statuia lui Carol cel Mare din Liège (Belgia)

Note

  1. ^ Riché.

Carol cel Mare


Carol cel Mare s-a născut la 2 aprilie 742. Tatăl său , Pepin cel Scurt , a fost cel care , în anul 751, a instaurat în statul franc o nouă dinastie, dinastia carolingiană.

Biograful său ni-l prezintă pe Carol ca având o constituţie robustă, o inteligenţă vie, o fire religioasă şi un mare respect pentru cultură. Era un bun călăreţ şi un excelent vânător. Vorbea latineşte dar nu ştia prea bine să scrie şi să citească. Dispreţuia hainele luxoase dar era lacom la mâcare. Sub Carol cel Mare, care a domnit între anii 768 - 814, statul franc a devenit un mare imperiu. În timpul domniei sale a reuşit să dubleze teritoriile stăpânite de tatăl său, ocupând Italia până la Roma , aproape întreg teritoriul Germaniei de azi şi tot teritoriul Franţei de azi, fiind considerat un remarcabil talent militar al epocii. În Europa apuseană nu mai fusese un teritoriu atât de întins sub o singură stăpânire din timpul Imperiului roman. În interior Carol cel Mare a reformat administraţia, justiţia şi biserica. Statul lui Carol cel Mare a fost prima încercare de administraţie centralizată după sfârşitul Imperiului roman de apus, din anul 476. El a creat modelul statului medieval din primele secole fiind considerat cel mai însemnat personaj istoric al feudalismului timpuriu , părinte al civilizaţiei europene. Carol cel Mare a fost cel care a ales o nouă capitală imperială a Europei la Aachen, datorită poziţiei favorabile a oraşului în cadrul Franciei secolului al IX-lea dar şi datorită faimei apelor termale de aici. La Aachen Carol a ridicat clădiri fastuoase, cele mai importante fiind palatul şi capela construită după modelul bisericii San Vitale din Ravenna. Aceasta avea forma unui octogon şi atrăgea prin cupola foarte înaltă, împodobită cu un mozaic cu temă religioasă. În reşedinţa lui Carol de la Aachen a luat fiinţă o Academie palatină care era de fapt un cerc de cărturari şi de oameni care sprijineau cultura , Carol fiind, el insuşi, un pasionat de cultură şi un protector al literelor. În anul 800, la Roma, Papa Leon al III-lea l-a încoronat pe Carol cel Mare ca împărat al Occidentului, ceea ce a îngheţat relaţiile sale cu Imperiul bizantin. Carol cel Mare a murit în anul 814 fiind înmormântat în propria catedrală. După moartea sa a început cea mai întunecată şi mai frământată perioadă din istoria Occidentului. Imperiul a început să se destrame. Prin tratatul de la Verdun din anul 843, nepoţii săi l-au împărţit în trei mari state : Franţa, Germania şi Italia.

Legături externe

Împăraţi ai Sfântului Imperiu Roman
Imperiul Carolingian Carol I • Ludovic I • Lothar I • Ludovic II • Carol II • Carol III • Guido • Lamberto • Arnulf • Ludovic III • Berengar Steagul Sfântului Împărat Roman
Sfântul Imperiu Roman Otto I • Otto II • Otto III • Henric II • Conrad II • Henric III • Henric IV • Henric V • Lothair III • Frederic I • Henric VI • Otto IV • Frederic II • Henric VII • Ludovic IV • Carol IV • Sigismund • Frederic III • Maximilian I • Carol V • Ferdinand I • Maximilian II • Rudolph II • Matia • Ferdinand II • Ferdinand III • Leopold I • Iosif I • Carol VI • Carol VII • Francisc I • Iosif II • Leopold II • Francisc II
Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Carol_cel_Mare

This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.