Gallienus

Article in other languages:

Gallienus
Împărat roman
Altes Museum-Gallienus.jpg
Bust al lui Gallienus
Domnie 253 - 268 (împreună cu Valerian (253–260), Valerian II (253 - 258) şi Saloninus (258 - 260)
Nume complet Publius Licinius Egnatius Gallienus
Născut 218
Decedat 268
Mediolanum (azi Milano)
Predecesor Valerian
Succesor Claudius II
Căsătorit cu Cornelia Salonina
Urmaşi Valerian II, Saloninus, Egnatius Marinianus


Publius Licinius Egnatius Gallienus (218 - 268) a fost un împărat roman între anii 253 - 268. El a domnit la început alături de tatăl său, Valerian (până în 260). Domnia i-a fost tulburată de nenumărate răscoale.

Origini

Gallienus s-a născut prin 218, ca fiu al lui Valerian şi al Egnatiei Mariniana. Mama sa era de rang senatorial, fiica lui Egnatius Victor Marinianus.

Valerian a ajuns pe tronul Romei în 253. Atunci a propus Senatului ridicarea fiului său Gallienus la rangul de Augustus (co-împărat). Precum Marcus Aurelius şi fratele său vitreg Lucius Verus au făcut un secol mai înainte, Valerian şi fiul său Gallienus au împărţit imperiul între ei, tatăl luând provinciile estice, iar fiul provinciile vestice. Valerian a avut de luptat împotriva perşilor sasanizi, sub conducerea lui Shapur I.

Domnie

Gallienus, pe o monedă

Pe timpul când a fost co-împărat cu tatăl său, Gallienus l-a mai asociat la domnie şi pe fiul său, Valerian II. Acesta a fost asasinat în 257 /258, iar Saloninus, alt fiu al lui Gallienus, a fost ridicat la rang de Caesar.

Domnia lui Gallienus a fost frământată de revolte şi de atacuri ale barbarilor. În prima perioadă a domnie, Gallienus a vizitat Atica, din Grecia. Aici a fost iniţiat în misterele de la Eleusis. El a promovat cultura elenistică, în armonie cu cea romană clasică. Filozoful Plotinus din Lycopolis îl arată pe Gallienus ca ultimul om al antichităţii.

În 257, Gallienus luptă împotriva dacilor liberi. După aceasta, adoptă titlul de Dacicus Maximus. Peste trei ani, în 260, Valerian a fost capturat de către perşi în bătălia de la Edessa. Astfel Gallienus a rămas unic împărat peste romani. Dar el nu a făcut public decesul tatălui său decât după o lună, deoarece credea că poporul se va revolta împotriva sa. În acelaşi an, un general din Pannonia, Ingenuus, s-a declarat împărat. El a fost înfrânt aproape imediat de către Aureolus. Dar în provincia Dacia, un anume Regalianus a declarat că este strănepot al lui Decebal şi s-a autointitulat împărat roman. Acesta a fost ucis de către roxolani, un trib din afara Imperiului.

După atacul respins al alamanilor din Galia, Postumus s-a declarat împărat. Silvanus, protectorul lui Saloninus (fiul lui Gallienus, care întâmplător se afla în Galia) a încercat fără nici un rezultat să elimine uzurpatorul. Cei doi au fost ucişi din ordinul lui Postumus, care a fost recunoscut ca împărat în Galia, Britania şi Hispania. Imperiul Gallic, numele sub care este cunoscut acest stat seccesionist, a trăit până în 274, când a fost recucerit de Aurelian.

Perşii au încercat să cucerească partea de est a Imperiului Roman după înfrângerea lui Valerian. Macrianus Major, fost general al tatălui lui Gallienus, s-a declarat împărat în provincia Siria. El i-a asociat la domnie pe fii săi, Macrianus Minor şi Quietus. Balista, prefect al lui Valerian, a fost de asemenea o persoană importantă din această revoltă. Macrianii au respins ofensiva persană şi au cucerit Iudeea şi Asia Mică. Macrianus Major cu Minor au fost înfrânţi în Tracia, iar Quietus a pierdut teritoriile în favoarea lui Odaenathus al Palmyrei. Balista a devenit succesor al Macrianilor după asasinarea lui Quietus. Deabia în 264, revolta a fost definitiv înfrântă. Palmyra a intrat în stăpânirea teritoriilor estice, devenind un stat de sine stătător.

Pe timpul campaniei Macrianilor în 261, un comandant loial lui Gallienus, Valens, a fost nevoit să apere provincia Ahaia de atacul uzurpatorilor. Piso, un locotenent al lui Macrianus, s-a declarat împărat în Tesalia. Valens a fost şi el proclamat împărat de armată şi l-a ucis pe Piso. Dar în acelaşi an a fost asasinat. În Egipt a izbucnit de asemenea o răscoală, sub conducerea lui Mussius Aemilianus. Acesta i-a sprijinit pe Macriani, dar a fost rapid eliminat de un general de-al lui Gallienus. În locul său a venit un alt uzurpator, Memor, care a fost executat un an mai târziu.

Au mai existat alţi uzurpatori, pomeniţi doar de Historia Augusta, despre care se crede că au fost inventaţi: Trebellianus (în Isauria), Celsus, Saturninus.

Sub presiunea evenimentelor, impune o serie de reforme: crearea unui corp nobil de intervenţie de cavalerie grea, înlăturarea reprezentanţilor ordinului senatorial de la conducerea legiunilor, accelerarea pătrunderii unităţilor auxiliare recrutate dintre barbari în armata romană.

Senatului i s-a luat dreptul de a bate monedă de aramă. În politica externă Gallienus a fost nevoit să facă mari eforturi pentru a pune stavilă invaziilor barbare care aveau loc aproape în fiecare an. Goţii, carpii, hierulii atacau pe uscat şi pe mare şi prădau până departe în interiorul imperiului provincii răsăritene din Asia Mica şi Peninsula Balcanică.

În 260 a emis un edict prin care garanta libertatea cultului.

În august 268, Gallienus este victima unei conjuraţii a generaliilor săi în timp ce asedia în Mediolanum pe generalul Aureolus, care se proclamase împărat.

Legături externe

Commons
Wikimedia Commons conţine materiale multimedia legate de Gallienus



Predecesor:
Valerian		 Împărat Roman
253 - 268
împreună cu Valerian (253–260), Valerian II (253 - 258) şi Saloninus (258 - 260)
Succesor:
Claudius II



Adus de la http://ro.wikipedia.org/wiki/Gallienus

Questions for article: bizans imp tiberios 2 sikkeleri, galien římská říše, gallienus, maximinus 11 daia dönemi sikkeleri, valerianus gallienus antoninianus

This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.


IHS Europe: Infrared Heating Systems for Home and Business.