Vocală anterioară

Article in other languages:

În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziţie avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană.

În limba română există două vocale anterioare, anume vocalele din cuvîntul bine ['bi.ne̞]:

Efect asupra consoanei precedente

Atît în limba română cît şi în multe alte limbi, vocalele anterioare manifestă tendinţa de a transforma consoanele velare în consoane cu alte locuri de articulare: palatal, postalveolar sau alveolar. De exemplu, în conjugarea verbului a duce, atunci cînd consoana velară [k] din rădăcina verbului este urmată în terminaţie de o vocală anterioară, consoana se devine postalveolara [ʧ]: duc [duk]ducem ['du.ʧem], duci [duʧʲ]. Acelaşi fenomen se remarcă la declinarea substantivelor şi adjectivelor: fagul ['fa.gul]fagii ['fa.ʤij].


  Vocale     Vezi şi AFI, consoane. Modificare   
Deschidere Anterioritate
Anterioare Semiant. Centrale Semipost. Posterioare
Închise
Blank vowel trapezoid.svg
 
 
 
Cvasiînchise
Semiînchise
Mijlocii
Semideschise
Cvasideschise
Deschise
Legendă:
Celulele galbene corespund vocalelor din limba română.
Celulele crem indică vocale folosite rar în limba română.
Celulele gri corespund unor vocale rare, fără simbol fonetic.
În perechile de vocale, în stînga figurează varianta nerotunjită, iar în dreapta cea rotunjită.

Questions for article:

This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.


IHS Europe: Infrared Heating Systems for Home and Business.