|
Article in other languages: |
În fonetică, o vocală anterioară este o vocală articulată cu limba într-o poziţie avansată, dar fără a crea o îngustare a fluxului de aer care să poată fi clasificată drept consoană. În limba română există două vocale anterioare, anume vocalele din cuvîntul bine ['bi.ne̞]: Efect asupra consoanei precedenteAtît în limba română cît şi în multe alte limbi, vocalele anterioare manifestă tendinţa de a transforma consoanele velare în consoane cu alte locuri de articulare: palatal, postalveolar sau alveolar. De exemplu, în conjugarea verbului a duce, atunci cînd consoana velară [k] din rădăcina verbului este urmată în terminaţie de o vocală anterioară, consoana se devine postalveolara [ʧ]: duc [duk] → ducem ['du.ʧem], duci [duʧʲ]. Acelaşi fenomen se remarcă la declinarea substantivelor şi adjectivelor: fagul ['fa.gul] → fagii ['fa.ʤij].
Questions for article: |
|||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
This article is from Wikipedia. All text is available under the terms of the GNU Free Documentation License.
IHS Europe: Infrared Heating Systems for Home and Business.